Tema anuală:,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
Tema săptămânală:,,Poveștile copilăriei''
LUNI,5 IAN. 2015
,,Cufărul cu povești''
ADP:Întâlnirea de dimineață-,,Ion Creangă,prietenul copiilor''
ALA:Biblioteca-audiții povești
Joc de rol-personajul preferat
Arte-colorare în contur
ADE:N I+N II DȘ(convorbire-povești cu animale,fenomene ale naturii)+ DEC(cântec,,Povestea unui ciobănaș)
MARȚI,6 IAN. 2015
,,Povești amestecate''
ADP:,,Hai să facem o poveste''
ALA:Științe-sortare,grupare
Nisip și apă-drumul Scufiței Roșii
Construcții-palatul din povești
ADE:N I+N II DLC(recunoașterea poveștilor-joc didactic)+DOS(,,Cum ar trebui să ne comportăm?''-educație pentru societate)
MIERCURI,7 IAN. 2015
,,Personaje îndrăgite''
ADP:Bun găsit piticilor!
ALA:Bibliotecă-alegerea imaginilor din cărți
Arte-desen
Construcții- vizuina ursului și a vulpii
ADE:N I+N II DȘ(Numărul 4, 6)+DPM(traseu aplicativ,joc de mișcare)
JOI,8 IAN. 2015
,,Albă ca Zăpada și cei 7 pitici''
ADP:Bun găsit fată frumoasă și bună!
ALA:Joc de rol-creație
Nisip și apă-căsuța piticilor din polistiren
Bibliotecă-citim imagini
ADE:N I---------
N II DLC(adjective-joc didactic)+DEC(colorare)
VINERI,9 IAN. 2015
,,Țara adevărului și Împăratul Minciună''
ADP: Piticul prezentator
ALA:Bibliotecă-puzzle cu povești
Construcții-căsuța din povești
Științe-grupare
ADE N I DEC-pictură (elemente din povești)
N II DEC-pictură(scene din povești)+DOS(,,Cum ne comportăm?)
Ehei, cic� era odat� un t�râm pe care cerul îl d�ruise cu toate bun�t��ile �i frumuse�ile sale. Câmpurile îi erau întinse, roadele bogate, p�durile dese �i r�coroase, apele cristaline �i reci precum ghea�a, iar mun�ii seme�i ascundeau în m�runtaiele lor comori nepre�uite.
Oamenii acelei ��ri erau drep�i, harnici �i milostivi, a�a cum nu g�seai în alte capete ale lumii. Dar, dac� erau cu adev�rat cunoscu�i cale de nou� m�ri �i ��ri, era pentru c� iubeau din adâncul sufletului adev�rul. Nic�ieri nu era mai dispre�uit� minciuna �i mai aspru pedepsit cel care s-ar fi încumetat s� spun� câte una mai gogonat�. Negu��torii care împânzeau ��rile în lung �i în lat î�i f�ceau dinadins drum prin preajma locului ca s� vad� cu ochii lor minunata �ar� a Adev�rului, iar la întoarcerea acas� î�i petreceau ceasuri îndelungate povestind copiilor despre cele v�zute.
Mo�-Vreme î�i dep�na firul cel f�r� de sfâr�it, zi dup� zi �i an dup� an, f�r� s�-i pese de nimeni �i de nimic. Rânduiala, atât de temeinic statornicit�, p�rea s� fie ve�nic�.
Într-o sear�, oamenii s-au îndreptat spre gospod�riile lor, osteni�i dup� truda unei zile de robot�. S-au înfruptat din bucatele cele gustoase �i s-au gr�bit s�-�i caute odihna în paturile cele primitoare.
C�tre miezul nop�ii, în înaltul cerului la ap�rut o lumin� ro�iatic�. La început a fost cât o nuc�, dar a crescut u�or-u�or, pân� ce a cuprins cerul întregii ��ri. La un timp, lumina s-a l�sat deasupra mun�ilor, apoi deasupra caselor �i ogoarelor. În cele din urm�, ea �i-a croit drum prin hornurile sobelor, p�trunzând în od�ile �i în sufletele oamenilor. Ne�tiind ce li se întâmpl�, ei s-au întors pe cealalt� parte, continuându-�i somnul. Ba, înc�, nici m�car de diminea�� nu s-au dumirit. �i-au umplut traista cu merinde �i s-au dus acolo unde îi chemau treburile. Câte unul mai iste� a b�gat de seam� c� vorba le era schimbat�, c� nu mai spuneau lucrurilor pe nume, ca mai înainte, �i c� nu mai sim�eau aceea�i dorin�� de a dezv�lui tot ceea ce gândeau. Nepricepând îns� care era pricina �i acela în�l�a din umeri, v�zându-�i de treab�.
Ehei, dar a venit ora prânzului �i locuitorii ��rii Adev�rului s-au a�ezat la mas�. �i-au umplut ulcelele cu ap� rece �i, cu ne��rmurit� surprindere, au descoperit c� apa înghe�a cât ai zice pe�te. Iar��i cei mai în�elep�i au zis:
- Fra�ilor, o mare primejdie ne amenin��! Nu vede�i c� min�im de înghea�� apele?
- Nu poate fi adev�rat! s-au împotrivit cei mai numero�i. Nu cuteaz� minciuna s� se abat� pe meleagurile noastre! Trebuie s� fie vreun joc. Haide�i mai bine s� îl deprindem!
De poman� au st�ruit cei dintâi, c�ci, deopotriv�, copii �i oameni mari se strângeau laolalt�, înveselindu-se atunci când f�ceau s� înghe�e apele. Când tr�geau copii câte o minciunic�, abia de înghe�a apa dintr-o ce�cu��, dar când spuneau cei mari câte una mai me�te�ugit�, înghe�au lacurile cât ai bate din palme. Ambi�ios din fire, m�ria-sa, împ�ratul, a f�cut ce a f�cut �i a ajuns cel mai mare me�ter într-ale minciunii. Ajungea s� deschid� gura numai pe jum�tate �i înghe�au m�rile de la un cap�t pân� la cel�lalt. Ce vre�i, me�te�ug de fa�� împ�r�teasc�!
Azi a�a, mâine a�a, minciuna a p�truns tot mai adânc în via�a oamenilor. Pe nesim�ite, ea n-a mai fost un joc, ci un fel de a tr�i. Erai într-o încurc�tur�, min�eai �i gata! Aveai necaz pe câte cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo câteva în cârc�, de nu-l mai cuno�tea nici mum�-sa. De la a pre�ui minciuna �i pân� la urî adev�rul, n-a fost decât un pas. H�ituit �i hulit de toat� lumea, s�rmanul de el a devenit o cium� aduc�toare de nenorociri. De altfel, ce nevoie mai aveai s� roste�ti drept, dac� numai vorba strâmb� avea c�utare?
Anii au trecut �i �ara a s�r�cit c� doar acolo unde este st�pân� minciuna, nu mai încape �i h�rnicia. Despre c�l�torii de prin alte locuri, ce s� mai spunem? Acum ocoleau cât puteau împ�r��ia mincino�ilor, pe care o numeau de la o vreme ,,Întunecata �ar� a minciunii. Peste înc� un timp, când ajunseser� oamenii s� m�nânce mai pu�in ca dobitoacele �i se împ�unau c� nu mai pot de bine, s-a nimerit ca într-o cas� umil� de la marginea ��rii s� vad� lumina zilei un copil numit Victora�. Crescând mai departe de atotputernicia Împ�ratului-Minciun�, b�iatul s-a sim�it atras de adev�r, ca de un bulg�re de aur. F�cându-se fl�c�u în toat� legea �i v�zând s�r�cia �i neputin�a care domneau pretutindeni, n-a mai r�bdat �i, într-o zi, s-a înf��i�at înaintea p�rin�ilor s�i:
- T�tuc� �i m�muc�, eu unul nu mai pot r�bda s� v�d cum aceast� cium� nenorocit� ne mistuie �ara, alt�dat� atât de îndestulat�. M� doare inima când îi v�d pe bie�ii oameni cum îndur� nenorocirea f�r� s� �tie de unde li se trage. Da�i-mi binecuvântarea p�rinteasc�, întrucât m-am hot�rât s� plec în lumea larg�, doar-doar voi putea s� vin de hac nelegiuirii
- Copilul meu, gândul t�u este frumos precum cerul f�r� nori, dar tare mi-e team� c� vei porni pe un drum f�r� întoarcere. Din partea mea, prime�te-�i binecuvântarea, îns� fii cu b�gare de seam�! Nu �tiu din care pricin�, m�ria-sa ap�r� din r�sputeri minciuna, iar o�tile sale sunt gata oricând s� îl r�pun� pe acela care s-ar ridica în ap�rarea adev�rului.
- T�tuc�, binecuvântarea ta, sabia mea voiniceasc� �i voia lui Dumnezeu îmi vor fi de ajuns ca s� ies la liman.
- A�a s� fie, copilul meu. Mai �ine minte un lucru: în P�durea cea Mare tr�ie�te un om tare b�trân, c�ruia i se spune Mo�ul Barb�-Alb�. Multe a v�zut �i a auzit de-a lungul îndelungatei sale vie�i. Du-te �i cere-i sfatul, c�ci are inima bun� �i te va ajuta.
A doua zi, Victora� î�i umplu sacul cu merinde, prinse sabia la �old, s�rut� dreapta p�rin�ilor �i plec�, luând cu sine un câine mare �i puternic, c�ruia îi spunea Lupu.
Merse cale lung� �i pretutindeni întâlni numai jale. Suspin� cu nem�rginit� triste�e �i î�i v�zu de drum pân� ce ajunse în P�durea cea Mare. O apuc� pe o potec� luminat� de razele soarelui �i se opri numai când ajunse în fa�a unei mogâlde�e de om. Spatele îi era încovoiat precum gâtul unei lebede, iar barba ca argintul îi atârna pân� la brâu.
- Bine te-am g�sit s�n�tos, zise fl�c�ul cu voio�ie. Nu cumva tu e�ti Mo�ul Barb�-Alb�?
- Eu �i cu b�trâne�ile mele, iar tu trebuie s� fii Victora�, cel care a pornit în lume pentru a stârpi minciuna.
- Adev�rat, dar cum de m-ai dibuit?
- La anii mei, nu mai sunt multe lucruri pe care s� nu le cunosc. Bun�oar�, �tiu c� nu ai pornit pe un drum u�or, îns� am credin�a c� vei izbândi. Ca s� alungi minciuna �i s� redai ��rii str�lucirea pe care a avut-o, vei colinda mult în cele patru vânturi. Mergi �i întreab� mun�ii, apele, v�ile �i câmpurile cine este omul care a min�it pentru prima dat� în acea noapte blestemat�. Aflându-l, vom �ti cine a rev�rsat minciuna asupra ��rii �i dac� îl vom îndupleca pe el s� se lepede de minciun� vom fi salva�i.
- Î�i mul�umesc, unchea�ule, am s� fac precum m-ai înv��at.
Peste noapte Victora� r�mase în coliba s�r�c�cioas� a mo�neagului iar a doua zi înc�lec� �i plec� acolo unde îl chema ursita.
Merse pe c�r�ri cunoscute �i necunoscute, pân� ce v�zu înaintea lui un câmp frumos, plin de flori încânt�toare. Î�i l�s� calul s� pasc� în voie, urc� pe un delu�or �i de acolo întreb�:
- Voi, câmpurilor, care înconjura�i minunata mea �ar�, nu �ti�i cine a min�it pentru prima dat� în noaptea aceea blestemat�?
- Voinicule, r�spunse câmpul, eu �tiu numai c� în noaptea cu pricina cerul a fost acoperit de un nor ro�iatic. Dac� am cunoa�te cine a ab�tut norul deasupra împ�r��iei, am �tii cine este vinovatul. Din nefericire, eu nu �tiu mai multe. Mergi �i întreab� apele râurilor, pentru c� ele colind� lumea întreag� �i v�d câte nu ai gândi.
Victora� mul�umi câmpurilor �i î�i urm� drumul. Merse iar��i cale lung� pân� ce ajunse în locul unde râurile se v�rsau într-o mare uria��.
- Râurilor, le vorbi el, voi str�bate�i �ara în lung �i în lat. Oare, nu a�i aflat cine a slobozit norul aduc�tor de minciun�?
- Viteazule, r�spunse râul cel mai mare, eu însumi trecând în noaptea aceea pe la poalele unui palat str�lucitor am v�zut cum doi b�rba�i au ap�rut la o fereastr�. Unul dintre ei avea în mân� o sticl� pe care a destupat-o, de pe fundul ei ie�ind norul cel ro�iatic. Nu m� întreba cine sunt cei doi, pentru c� era noapte �i nu le-am v�zut fe�ele. Mergi �i întreab� mun�ii! Poate c� ei, fiind a�a de înal�i, cunosc mai bine tainele palatului cel misterios.
Vrând-nevrând, Victora� plec� s� întrebe mun�ii. Acum, drumul era cu mult mai greu de str�b�tut. Î�i d�du toat� silin�a �i, curând, se v�zu în fa�a stâncilor pr�p�stioase. L�s� calul lâng� un petic de iarb� �i vru s� înceap� urcu�ul. Deodat�, se v�zu înconjurat de o�tenii m�riei-sale.
- N-ai avut lini�te acas�, feciorule, de-ai venit s�-�i cau�i moartea prin locurile acestea pr�p�stioase? întreb� unul.
- S� nu v� g�si�i voi moartea! le r�spunse curajos Victora�. Apoi, cât ai clipi din ochi, î�i scoase sabia din teac� �i se avânt� în lupt�, spunându-i câinelui care îl înso�ea pretutindeni, întocmai ca o umbr�:
- Lupule, tu mu�c�-i de picioare, c� de restul am eu grij�!
Începu atunci o lupt� voiniceasc�, a�a cum nici nu gândiser� o�tenii lui vod�. Cu toate c� era singur, Victora� se învârto�ea din r�sputeri, lovind �i în stânga �i în dreapta, de-ai fi zis c� mai are de partea sa înc� vreo cinci-�ase ajutoare. Unde c�dea sabia sa voiniceasc� r�mânea locul gol, dar �i pe unde trecea câinele nu mai g�seai du�man care s� stea pe picioarele lui. Când veni vremea asfin�itului, tot locul era plin de trupuri c�zute care încotro, în cea mai cumplit� neorânduial�.
Fl�c�ul st�tu o clip� s� î�i trag� sufletul, apoi mul�umi lui Dumnezeu pentru izbând� �i se gr�bi s� ajung� înaintea muntelui.
- Munte cu piscuri seme�e, tu care ai toat� lumea la picioare, nu �tii cine erau cei doi b�rba�i care au slobozit norul ro�iatic aduc�tor de minciun� �i de tic�lo�ie?
- Ehei, b�iete, tare mi-e team� c� vei face drumul întors dac� vei auzi cine sunt!
- Spune-mi, numai, �i vei vedea dac� dau înainte sau înapoi.
- Dac�-i a�a, vorbi muntele bucuros, atunci afl� c� omul care a destupat sticla din care a ie�it norul nu este nimeni altul decât împ�ratul!
- M�ria-sa, împ�ratul? Cum este cu putin�� ca tocmai el s� fi vrut cu bun� �tiin�� r�ul propriei sale ��ri? Ce fel de om este?
- Copile, copile, întortocheate sunt c�ile Domnului! Afl� c� vod� a fost dintotdeauna un om r�u �i tic�los. El �i cu al�ii de-o teap� �i-au dat seama c� nu au multe zile de stat într-o �ar� unde numai adev�rul �i cinstea aveau c�utare. Atunci �i l-au apropiat pe vr�jitorul Talp�-Neagr�, cu ajutorul c�ruia au n�d�jduit s� înst�pâneasc� minciuna. Câte tic�lo�ii nu se pot face la ad�postul minciunii! În seara aceea, Talp�-Neagr� i-a dat împ�ratului sticla cea blestemat�, iar el a f�cut ce �ti�i. Dac� te încume�i s�-l înfrun�i chiar pe Împ�ratul Minciun�, atunci f� calea întoars� în P�durea cea Mare, unde Mo�ul Barb�-Alb� are s� te sf�tuiasc� mai departe. Mergi cu grij�, pentru c� oamenii craiului vor încerca s� te r�pun� atât prin sabie cât �i prin vicle�ug.
Apoi, muntele t�cu. Fl�c�ul înnopt� la poalele sale �i a doua zi se gr�bi c�tre coliba mo�neagului.
Tocmai când ajunsese la o r�scruce �i nu �tia încotro s� o apuce, iat� c� îi apare înainte o fat� frumoas� ca o zân�.
- Chipe�ule fl�c�u, zise ea, dac� vrei s� ajungi la coliba mo�neagului, atunci este musai s� o apuci pe c�rarea din stânga.
- Î�i mul�umesc �ie, fat� frumoas�, spuse �i b�iatul, apucând-o pe drumul din dreapta, gândind c� se afl� înaintea unei curse.
Într-adev�r, nu peste mult� vreme ajunse la cap�tul drumului.
- Iat�-m� viu �i nev�t�mat, Mo�ule, zise Victora�.
- Mare bucurie îmi face întoarcerea ta, copilul meu. Ce-ai mai aflat de când ba�i potecile?
- Cumplit lucru mi-a fost dat s� aflu. Cel care a statornicit minciuna nu este altul decât împ�ratul. Vr�jitorul Talp�-Neagr� i-a preg�tit acel nor ro�iatic în pivni�ele palatului.
- De mult am auzit despre faptele cele tic�loase ale acestui vr�jitor, îns� tr�geam n�dejde c� �i-o fi l�sat oasele pe undeva. Iat� ce ai de f�cut: mâine s� pleci neîntârziat c�tre palatul împ�ratului. Mai înainte, caut�-�i ni�te haine de pescar, f� rost de o cotig� plin� cu p�str�vi �i cere s� fi dus în fa�a m�riei-sale, care este un mare mânc�tor de pe�te. Când ve�i r�mâne între patru ochi, pune-i trei întreb�ri �i, de fiecare dat�, s�-�i r�spund� dac� prefer� adev�rul sau minciuna. Dac� va prefera de fiecare dat� adev�rul, atunci vraja se va destr�ma, iar Talp�-Neagr� �i Împ�ratul Minciun� î�i vor pierde puterea.
- O clip� nu mai stau, Mo�ule. R�mâi s�n�tos �i s� ne vedem cu bine!
Drumul spre cur�ile împ�r�te�ti era lungi �i plin de capcane. Mergând el a�a, iat� c� îi iese înainte o femeie, leit� mum�-sa, care începe a i se jeli:
- Feciorul meu, las� gândurile tale aduc�toare de nenorociri �i vino cu mine, c� s�rmanul t�u tat� a c�zut la pat �i nu �tiu câte zile mai st� pe lumea asta.
Auzind cuvintele cele sfâ�ietoare, tare-i veni s� lase totul în plata Domnului �i s� zboare ca vântul acas�. Chibzuind mai temeinic, ce-�i zise: ,,Fereasc� Sfântul, dar dac� �i b�trâna este o pl�smuire a lui Talp�-Neagr�? Ia s-o las cu ale ei, iar eu s� merg cu ale mele!
- Înapoiaz�-te f�r� mine, m�tu�o! N-ai tu atâta putere ca s� m� aba�i de la drumul meu!
Mogâldea�a cu înf��i�are de femeie se înv�lui dintr-o dat� într-un nor de fum, transformându-se într-un balaur cu �apte capete.
- Atunci, hai la lupt�, pui de om! Sau �i-a alungat vântul curajul când a suflat mai tare?
- P�cat de tine, balaurule, c� ai atâtea capete �i minte a�a de pu�in�! Lupt� ai vrut, lupt� ai s� prime�ti!
Se încinse numaidecât o b�taie cum nu mai v�zuse nici str�-str�-mo�ul balaurului. Lighioana arunca fl�c�ri pe toate n�rile sale, iar b�iatul se ferea cum putea �i, din timp în timp, se repezea cu sabia asupra puzderiei de capete, f�cându-le s� dea înapoi. Cu vreo dou� ceasuri înainte de prânz, balaurul î�i pierdu primul cap, pe la amiaz� mai avea patru capete, la chindii r�mase cu dou�, iar pe la apusul soarelui �i-l pierdu �i pe ultimul.
Bucuros din cale-afar�, Victora� merse într-un sat de pescari, î�i rostui ni�te haine pe m�sur�, umplu o cotig� de pe�te �i se înf��i�� înaintea por�ilor împ�r�te�ti.
- M�i, oameni buni, se adres� el str�jerilor, merge�i degrab� �i duce-�i-i vorb� m�riei-sale c� i-am adus cei mai buni p�str�vi din câ�i au tr�it vreodat� în apele acestei ��ri.
- Bun gând ai avut, pescarule! Zise unul dintre str�jeri, poate i-o mai trece �i lui vod� n�duful, c� ne-a scos peri albi. De când cu unul, Victora�, îi tr�sne�te �i îi fulger� cât e ziua de mare.
Victora� t�cu mâlc �i merse în urma unui o�tean pân� în iatacul împ�r�tesc.
- A�a e cum am auzit, tinere, c� mi-ai adus o cotig� întreag� de p�str�vi?
- Întocmai, m�ria-ta. O cotig� cu vârf.
- Bun� treab�! �i cât zici c� m-ar costa? Trei - patru parale? - Nici s� nu te gânde�ti s�-mi dai vreun ban, în�l�imea-ta, zise fl�c�ul care �tia cât de zgârcit este craiul. Vreau numai s�-mi r�spunzi la trei întreb�ri.
- Dac� �sta este tot pre�ul, atunci pune-�i întreb�rile, c� ard de ner�bdare s� m� a�ez la mas�.
- Iat� prima întrebare: �tiind c� m�ria-ta st�pâne�ti peste o �ar� întins�, ai prefera ca oamenii s� spun� cum c�, dimpotriv�, e�ti st�pân peste o frântur� de ��ri�oar�?
- S� spun� adev�rul! Cum ar cuteza s� mint�?
- A�a gândeam �i eu. Dar dac� m�ria-ta ai fi destoinic în lupt� �i cineva ar spune în gura mare c� ai fugit precum iepurii cei frico�i, te-ar sup�ra?
- Mai întrebi? L-a� bate cu biciul pân� ar spune adev�rul!
Victora� se bucura pe t�cute.
- Lumin��ia-ta, continu� fl�c�ul, dac� to�i supu�ii mint, înseamn� c� omul cel mai min�it din toat� �ara este însu�i împ�ratul. Oare, nu ai prefera s� �i se spun� adev�rul?
- Nu �tiu cine e�ti cu adev�rat �i dac� ai venit într-adev�r pentru pe�te, dar dac� stau bine s� m� gândesc, a� vrea s� mi se spun� numai adev�rul. Acum, c� �i-am r�spuns, las�-m� singur cu ale mele.
- Vei r�mâne singur de tot, m�ria-ta, dac� vei continua s� min�i pentru c�, iat�, vraja s-a destr�mat. Prive�te cum, pe hornurile caselor, se ridic� norul ro�iatic. Minciuna a murit.
Fl�c�ul îl l�s� pe împ�rat înc� nedumerit �i merse printre oameni. To�i, de la mic la mare, se frecau la ochi, nevenindu-le s� cread� c� ceea ce vedeau în jurul lor era aievea. Apoi, pu�in câte pu�in, se obi�nuir� din nou cu adev�rul.
La scurt� vreme, împ�ratul muri de frica r�zbun�rii supu�ilor, iar în locul s�u oamenii îl puser� pe Victora�. Cu un împ�rat a�a de bun �i cu puterea pe care i-o d�dea adev�rul, �ara putea redeveni bogat� �i înfloritoare.
Cât despre vr�jitorul Talp�-Neagr�, afla�i c� �i-a strâns norul cel ro�iatic în sticla lui veche, continuând s� umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei mai slabi de înger. Nu vrea în ruptul capului s� cread� c�, în lupta dintre adev�r �i minciun�, tot adev�rul biruie pân� la urm�.
C�tre miezul nop�ii, în înaltul cerului la ap�rut o lumin� ro�iatic�. La început a fost cât o nuc�, dar a crescut u�or-u�or, pân� ce a cuprins cerul întregii ��ri. La un timp, lumina s-a l�sat deasupra mun�ilor, apoi deasupra caselor �i ogoarelor. În cele din urm�, ea �i-a croit drum prin hornurile sobelor, p�trunzând în od�ile �i în sufletele oamenilor. Ne�tiind ce li se întâmpl�, ei s-au întors pe cealalt� parte, continuându-�i somnul. Ba, înc�, nici m�car de diminea�� nu s-au dumirit. �i-au umplut traista cu merinde �i s-au dus acolo unde îi chemau treburile. Câte unul mai iste� a b�gat de seam� c� vorba le era schimbat�, c� nu mai spuneau lucrurilor pe nume, ca mai înainte, �i c� nu mai sim�eau aceea�i dorin�� de a dezv�lui tot ceea ce gândeau. Nepricepând îns� care era pricina �i acela în�l�a din umeri, v�zându-�i de treab�.
Ehei, dar a venit ora prânzului �i locuitorii ��rii Adev�rului s-au a�ezat la mas�. �i-au umplut ulcelele cu ap� rece �i, cu ne��rmurit� surprindere, au descoperit c� apa înghe�a cât ai zice pe�te. Iar��i cei mai în�elep�i au zis:
- Fra�ilor, o mare primejdie ne amenin��! Nu vede�i c� min�im de înghea�� apele?
- Nu poate fi adev�rat! s-au împotrivit cei mai numero�i. Nu cuteaz� minciuna s� se abat� pe meleagurile noastre! Trebuie s� fie vreun joc. Haide�i mai bine s� îl deprindem!
De poman� au st�ruit cei dintâi, c�ci, deopotriv�, copii �i oameni mari se strângeau laolalt�, înveselindu-se atunci când f�ceau s� înghe�e apele. Când tr�geau copii câte o minciunic�, abia de înghe�a apa dintr-o ce�cu��, dar când spuneau cei mari câte una mai me�te�ugit�, înghe�au lacurile cât ai bate din palme. Ambi�ios din fire, m�ria-sa, împ�ratul, a f�cut ce a f�cut �i a ajuns cel mai mare me�ter într-ale minciunii. Ajungea s� deschid� gura numai pe jum�tate �i înghe�au m�rile de la un cap�t pân� la cel�lalt. Ce vre�i, me�te�ug de fa�� împ�r�teasc�!
Azi a�a, mâine a�a, minciuna a p�truns tot mai adânc în via�a oamenilor. Pe nesim�ite, ea n-a mai fost un joc, ci un fel de a tr�i. Erai într-o încurc�tur�, min�eai �i gata! Aveai necaz pe câte cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo câteva în cârc�, de nu-l mai cuno�tea nici mum�-sa. De la a pre�ui minciuna �i pân� la urî adev�rul, n-a fost decât un pas. H�ituit �i hulit de toat� lumea, s�rmanul de el a devenit o cium� aduc�toare de nenorociri. De altfel, ce nevoie mai aveai s� roste�ti drept, dac� numai vorba strâmb� avea c�utare?
Anii au trecut �i �ara a s�r�cit c� doar acolo unde este st�pân� minciuna, nu mai încape �i h�rnicia. Despre c�l�torii de prin alte locuri, ce s� mai spunem? Acum ocoleau cât puteau împ�r��ia mincino�ilor, pe care o numeau de la o vreme ,,Întunecata �ar� a minciunii. Peste înc� un timp, când ajunseser� oamenii s� m�nânce mai pu�in ca dobitoacele �i se împ�unau c� nu mai pot de bine, s-a nimerit ca într-o cas� umil� de la marginea ��rii s� vad� lumina zilei un copil numit Victora�. Crescând mai departe de atotputernicia Împ�ratului-Minciun�, b�iatul s-a sim�it atras de adev�r, ca de un bulg�re de aur. F�cându-se fl�c�u în toat� legea �i v�zând s�r�cia �i neputin�a care domneau pretutindeni, n-a mai r�bdat �i, într-o zi, s-a înf��i�at înaintea p�rin�ilor s�i:
- T�tuc� �i m�muc�, eu unul nu mai pot r�bda s� v�d cum aceast� cium� nenorocit� ne mistuie �ara, alt�dat� atât de îndestulat�. M� doare inima când îi v�d pe bie�ii oameni cum îndur� nenorocirea f�r� s� �tie de unde li se trage. Da�i-mi binecuvântarea p�rinteasc�, întrucât m-am hot�rât s� plec în lumea larg�, doar-doar voi putea s� vin de hac nelegiuirii
- Copilul meu, gândul t�u este frumos precum cerul f�r� nori, dar tare mi-e team� c� vei porni pe un drum f�r� întoarcere. Din partea mea, prime�te-�i binecuvântarea, îns� fii cu b�gare de seam�! Nu �tiu din care pricin�, m�ria-sa ap�r� din r�sputeri minciuna, iar o�tile sale sunt gata oricând s� îl r�pun� pe acela care s-ar ridica în ap�rarea adev�rului.
- T�tuc�, binecuvântarea ta, sabia mea voiniceasc� �i voia lui Dumnezeu îmi vor fi de ajuns ca s� ies la liman.
- A�a s� fie, copilul meu. Mai �ine minte un lucru: în P�durea cea Mare tr�ie�te un om tare b�trân, c�ruia i se spune Mo�ul Barb�-Alb�. Multe a v�zut �i a auzit de-a lungul îndelungatei sale vie�i. Du-te �i cere-i sfatul, c�ci are inima bun� �i te va ajuta.
A doua zi, Victora� î�i umplu sacul cu merinde, prinse sabia la �old, s�rut� dreapta p�rin�ilor �i plec�, luând cu sine un câine mare �i puternic, c�ruia îi spunea Lupu.
Merse cale lung� �i pretutindeni întâlni numai jale. Suspin� cu nem�rginit� triste�e �i î�i v�zu de drum pân� ce ajunse în P�durea cea Mare. O apuc� pe o potec� luminat� de razele soarelui �i se opri numai când ajunse în fa�a unei mogâlde�e de om. Spatele îi era încovoiat precum gâtul unei lebede, iar barba ca argintul îi atârna pân� la brâu.
- Bine te-am g�sit s�n�tos, zise fl�c�ul cu voio�ie. Nu cumva tu e�ti Mo�ul Barb�-Alb�?
- Eu �i cu b�trâne�ile mele, iar tu trebuie s� fii Victora�, cel care a pornit în lume pentru a stârpi minciuna.
- Adev�rat, dar cum de m-ai dibuit?
- La anii mei, nu mai sunt multe lucruri pe care s� nu le cunosc. Bun�oar�, �tiu c� nu ai pornit pe un drum u�or, îns� am credin�a c� vei izbândi. Ca s� alungi minciuna �i s� redai ��rii str�lucirea pe care a avut-o, vei colinda mult în cele patru vânturi. Mergi �i întreab� mun�ii, apele, v�ile �i câmpurile cine este omul care a min�it pentru prima dat� în acea noapte blestemat�. Aflându-l, vom �ti cine a rev�rsat minciuna asupra ��rii �i dac� îl vom îndupleca pe el s� se lepede de minciun� vom fi salva�i.
- Î�i mul�umesc, unchea�ule, am s� fac precum m-ai înv��at.
Peste noapte Victora� r�mase în coliba s�r�c�cioas� a mo�neagului iar a doua zi înc�lec� �i plec� acolo unde îl chema ursita.
Merse pe c�r�ri cunoscute �i necunoscute, pân� ce v�zu înaintea lui un câmp frumos, plin de flori încânt�toare. Î�i l�s� calul s� pasc� în voie, urc� pe un delu�or �i de acolo întreb�:
- Voi, câmpurilor, care înconjura�i minunata mea �ar�, nu �ti�i cine a min�it pentru prima dat� în noaptea aceea blestemat�?
- Voinicule, r�spunse câmpul, eu �tiu numai c� în noaptea cu pricina cerul a fost acoperit de un nor ro�iatic. Dac� am cunoa�te cine a ab�tut norul deasupra împ�r��iei, am �tii cine este vinovatul. Din nefericire, eu nu �tiu mai multe. Mergi �i întreab� apele râurilor, pentru c� ele colind� lumea întreag� �i v�d câte nu ai gândi.
Victora� mul�umi câmpurilor �i î�i urm� drumul. Merse iar��i cale lung� pân� ce ajunse în locul unde râurile se v�rsau într-o mare uria��.
- Râurilor, le vorbi el, voi str�bate�i �ara în lung �i în lat. Oare, nu a�i aflat cine a slobozit norul aduc�tor de minciun�?
- Viteazule, r�spunse râul cel mai mare, eu însumi trecând în noaptea aceea pe la poalele unui palat str�lucitor am v�zut cum doi b�rba�i au ap�rut la o fereastr�. Unul dintre ei avea în mân� o sticl� pe care a destupat-o, de pe fundul ei ie�ind norul cel ro�iatic. Nu m� întreba cine sunt cei doi, pentru c� era noapte �i nu le-am v�zut fe�ele. Mergi �i întreab� mun�ii! Poate c� ei, fiind a�a de înal�i, cunosc mai bine tainele palatului cel misterios.
Vrând-nevrând, Victora� plec� s� întrebe mun�ii. Acum, drumul era cu mult mai greu de str�b�tut. Î�i d�du toat� silin�a �i, curând, se v�zu în fa�a stâncilor pr�p�stioase. L�s� calul lâng� un petic de iarb� �i vru s� înceap� urcu�ul. Deodat�, se v�zu înconjurat de o�tenii m�riei-sale.
- N-ai avut lini�te acas�, feciorule, de-ai venit s�-�i cau�i moartea prin locurile acestea pr�p�stioase? întreb� unul.
- S� nu v� g�si�i voi moartea! le r�spunse curajos Victora�. Apoi, cât ai clipi din ochi, î�i scoase sabia din teac� �i se avânt� în lupt�, spunându-i câinelui care îl înso�ea pretutindeni, întocmai ca o umbr�:
- Lupule, tu mu�c�-i de picioare, c� de restul am eu grij�!
Începu atunci o lupt� voiniceasc�, a�a cum nici nu gândiser� o�tenii lui vod�. Cu toate c� era singur, Victora� se învârto�ea din r�sputeri, lovind �i în stânga �i în dreapta, de-ai fi zis c� mai are de partea sa înc� vreo cinci-�ase ajutoare. Unde c�dea sabia sa voiniceasc� r�mânea locul gol, dar �i pe unde trecea câinele nu mai g�seai du�man care s� stea pe picioarele lui. Când veni vremea asfin�itului, tot locul era plin de trupuri c�zute care încotro, în cea mai cumplit� neorânduial�.
Fl�c�ul st�tu o clip� s� î�i trag� sufletul, apoi mul�umi lui Dumnezeu pentru izbând� �i se gr�bi s� ajung� înaintea muntelui.
- Munte cu piscuri seme�e, tu care ai toat� lumea la picioare, nu �tii cine erau cei doi b�rba�i care au slobozit norul ro�iatic aduc�tor de minciun� �i de tic�lo�ie?
- Ehei, b�iete, tare mi-e team� c� vei face drumul întors dac� vei auzi cine sunt!
- Spune-mi, numai, �i vei vedea dac� dau înainte sau înapoi.
- Dac�-i a�a, vorbi muntele bucuros, atunci afl� c� omul care a destupat sticla din care a ie�it norul nu este nimeni altul decât împ�ratul!
- M�ria-sa, împ�ratul? Cum este cu putin�� ca tocmai el s� fi vrut cu bun� �tiin�� r�ul propriei sale ��ri? Ce fel de om este?
- Copile, copile, întortocheate sunt c�ile Domnului! Afl� c� vod� a fost dintotdeauna un om r�u �i tic�los. El �i cu al�ii de-o teap� �i-au dat seama c� nu au multe zile de stat într-o �ar� unde numai adev�rul �i cinstea aveau c�utare. Atunci �i l-au apropiat pe vr�jitorul Talp�-Neagr�, cu ajutorul c�ruia au n�d�jduit s� înst�pâneasc� minciuna. Câte tic�lo�ii nu se pot face la ad�postul minciunii! În seara aceea, Talp�-Neagr� i-a dat împ�ratului sticla cea blestemat�, iar el a f�cut ce �ti�i. Dac� te încume�i s�-l înfrun�i chiar pe Împ�ratul Minciun�, atunci f� calea întoars� în P�durea cea Mare, unde Mo�ul Barb�-Alb� are s� te sf�tuiasc� mai departe. Mergi cu grij�, pentru c� oamenii craiului vor încerca s� te r�pun� atât prin sabie cât �i prin vicle�ug.
Apoi, muntele t�cu. Fl�c�ul înnopt� la poalele sale �i a doua zi se gr�bi c�tre coliba mo�neagului.
Tocmai când ajunsese la o r�scruce �i nu �tia încotro s� o apuce, iat� c� îi apare înainte o fat� frumoas� ca o zân�.
- Chipe�ule fl�c�u, zise ea, dac� vrei s� ajungi la coliba mo�neagului, atunci este musai s� o apuci pe c�rarea din stânga.
- Î�i mul�umesc �ie, fat� frumoas�, spuse �i b�iatul, apucând-o pe drumul din dreapta, gândind c� se afl� înaintea unei curse.
Într-adev�r, nu peste mult� vreme ajunse la cap�tul drumului.
- Iat�-m� viu �i nev�t�mat, Mo�ule, zise Victora�.
- Mare bucurie îmi face întoarcerea ta, copilul meu. Ce-ai mai aflat de când ba�i potecile?
- Cumplit lucru mi-a fost dat s� aflu. Cel care a statornicit minciuna nu este altul decât împ�ratul. Vr�jitorul Talp�-Neagr� i-a preg�tit acel nor ro�iatic în pivni�ele palatului.
- De mult am auzit despre faptele cele tic�loase ale acestui vr�jitor, îns� tr�geam n�dejde c� �i-o fi l�sat oasele pe undeva. Iat� ce ai de f�cut: mâine s� pleci neîntârziat c�tre palatul împ�ratului. Mai înainte, caut�-�i ni�te haine de pescar, f� rost de o cotig� plin� cu p�str�vi �i cere s� fi dus în fa�a m�riei-sale, care este un mare mânc�tor de pe�te. Când ve�i r�mâne între patru ochi, pune-i trei întreb�ri �i, de fiecare dat�, s�-�i r�spund� dac� prefer� adev�rul sau minciuna. Dac� va prefera de fiecare dat� adev�rul, atunci vraja se va destr�ma, iar Talp�-Neagr� �i Împ�ratul Minciun� î�i vor pierde puterea.
- O clip� nu mai stau, Mo�ule. R�mâi s�n�tos �i s� ne vedem cu bine!
Drumul spre cur�ile împ�r�te�ti era lungi �i plin de capcane. Mergând el a�a, iat� c� îi iese înainte o femeie, leit� mum�-sa, care începe a i se jeli:
- Feciorul meu, las� gândurile tale aduc�toare de nenorociri �i vino cu mine, c� s�rmanul t�u tat� a c�zut la pat �i nu �tiu câte zile mai st� pe lumea asta.
Auzind cuvintele cele sfâ�ietoare, tare-i veni s� lase totul în plata Domnului �i s� zboare ca vântul acas�. Chibzuind mai temeinic, ce-�i zise: ,,Fereasc� Sfântul, dar dac� �i b�trâna este o pl�smuire a lui Talp�-Neagr�? Ia s-o las cu ale ei, iar eu s� merg cu ale mele!
- Înapoiaz�-te f�r� mine, m�tu�o! N-ai tu atâta putere ca s� m� aba�i de la drumul meu!
Mogâldea�a cu înf��i�are de femeie se înv�lui dintr-o dat� într-un nor de fum, transformându-se într-un balaur cu �apte capete.
- Atunci, hai la lupt�, pui de om! Sau �i-a alungat vântul curajul când a suflat mai tare?
- P�cat de tine, balaurule, c� ai atâtea capete �i minte a�a de pu�in�! Lupt� ai vrut, lupt� ai s� prime�ti!
Se încinse numaidecât o b�taie cum nu mai v�zuse nici str�-str�-mo�ul balaurului. Lighioana arunca fl�c�ri pe toate n�rile sale, iar b�iatul se ferea cum putea �i, din timp în timp, se repezea cu sabia asupra puzderiei de capete, f�cându-le s� dea înapoi. Cu vreo dou� ceasuri înainte de prânz, balaurul î�i pierdu primul cap, pe la amiaz� mai avea patru capete, la chindii r�mase cu dou�, iar pe la apusul soarelui �i-l pierdu �i pe ultimul.
Bucuros din cale-afar�, Victora� merse într-un sat de pescari, î�i rostui ni�te haine pe m�sur�, umplu o cotig� de pe�te �i se înf��i�� înaintea por�ilor împ�r�te�ti.
- M�i, oameni buni, se adres� el str�jerilor, merge�i degrab� �i duce-�i-i vorb� m�riei-sale c� i-am adus cei mai buni p�str�vi din câ�i au tr�it vreodat� în apele acestei ��ri.
- Bun gând ai avut, pescarule! Zise unul dintre str�jeri, poate i-o mai trece �i lui vod� n�duful, c� ne-a scos peri albi. De când cu unul, Victora�, îi tr�sne�te �i îi fulger� cât e ziua de mare.
Victora� t�cu mâlc �i merse în urma unui o�tean pân� în iatacul împ�r�tesc.
- A�a e cum am auzit, tinere, c� mi-ai adus o cotig� întreag� de p�str�vi?
- Întocmai, m�ria-ta. O cotig� cu vârf.
- Bun� treab�! �i cât zici c� m-ar costa? Trei - patru parale? - Nici s� nu te gânde�ti s�-mi dai vreun ban, în�l�imea-ta, zise fl�c�ul care �tia cât de zgârcit este craiul. Vreau numai s�-mi r�spunzi la trei întreb�ri.
- Dac� �sta este tot pre�ul, atunci pune-�i întreb�rile, c� ard de ner�bdare s� m� a�ez la mas�.
- Iat� prima întrebare: �tiind c� m�ria-ta st�pâne�ti peste o �ar� întins�, ai prefera ca oamenii s� spun� cum c�, dimpotriv�, e�ti st�pân peste o frântur� de ��ri�oar�?
- S� spun� adev�rul! Cum ar cuteza s� mint�?
- A�a gândeam �i eu. Dar dac� m�ria-ta ai fi destoinic în lupt� �i cineva ar spune în gura mare c� ai fugit precum iepurii cei frico�i, te-ar sup�ra?
- Mai întrebi? L-a� bate cu biciul pân� ar spune adev�rul!
Victora� se bucura pe t�cute.
- Lumin��ia-ta, continu� fl�c�ul, dac� to�i supu�ii mint, înseamn� c� omul cel mai min�it din toat� �ara este însu�i împ�ratul. Oare, nu ai prefera s� �i se spun� adev�rul?
- Nu �tiu cine e�ti cu adev�rat �i dac� ai venit într-adev�r pentru pe�te, dar dac� stau bine s� m� gândesc, a� vrea s� mi se spun� numai adev�rul. Acum, c� �i-am r�spuns, las�-m� singur cu ale mele.
- Vei r�mâne singur de tot, m�ria-ta, dac� vei continua s� min�i pentru c�, iat�, vraja s-a destr�mat. Prive�te cum, pe hornurile caselor, se ridic� norul ro�iatic. Minciuna a murit.
Fl�c�ul îl l�s� pe împ�rat înc� nedumerit �i merse printre oameni. To�i, de la mic la mare, se frecau la ochi, nevenindu-le s� cread� c� ceea ce vedeau în jurul lor era aievea. Apoi, pu�in câte pu�in, se obi�nuir� din nou cu adev�rul.
La scurt� vreme, împ�ratul muri de frica r�zbun�rii supu�ilor, iar în locul s�u oamenii îl puser� pe Victora�. Cu un împ�rat a�a de bun �i cu puterea pe care i-o d�dea adev�rul, �ara putea redeveni bogat� �i înfloritoare.
Cât despre vr�jitorul Talp�-Neagr�, afla�i c� �i-a strâns norul cel ro�iatic în sticla lui veche, continuând s� umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei mai slabi de înger. Nu vrea în ruptul capului s� cread� c�, în lupta dintre adev�r �i minciun�, tot adev�rul biruie pân� la urm�.
Vizualizari: 3970
 |
Inapoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu